2012 – CRT1 – Mitologia stelară populară românească: de la argument la concluzii preliminare

Documentarea noastră pentru acest proiect a încercat să identifice, în ansamblu, cât mai multe dintre aspectele  cerului, așa cum au fost ”puse în scenă”  sau integrate viziunii populare românești tradiționale. Astfel, am identificat surse documentare și bibliografice care au tratat mai mult sau mai puțin exhaustiv acest subiect, am  discutat cu experţi în domeniul  arheoastronomiei şi etnografiei, și am găsit oameni care mai ştiau ceva despre cerul românesc (Badea Ionu Şchiopului din Budești, Maramureș – reportajul Ciobanul Astronom). Dacă drumul parcurs de noi, în cercetarea de fond a problematicii interpretării populare a cerului pare a fi un drum bătătorit, a rămas cu siguranță loc pentru un ”recensământ” național asupra ideilor, termenilor și credințelor păstrate în zonele rurale mai puțin atinse de civilizația urbană asupra acestor aspecte, pentru a se confirma mecanismele de construcție a ideilor, de interpretare mitologică sau achiziție și personalizarea unor cunoștințe exterioare legate de fenomenologia conexiunilor dintre om și cer. Documentarea preliminară, atingând cât mai multe surse de informație nu exclude o recuperare parțială, subiectivă și limitată a problematicii cerului în viziune populară românească, întrucât foarte multe dintre cunoștințele acumulate s-au pierdut, nu mai sunt în uz, ori nu mai sunt de actualitate.

Deși nu au fost și nu vor fi atinse comparații cu alte culturi tradiționale, așa cum unele surse bibliografice au demonstrat intemeierea miturilor populare, în baza unor mecanisme universale de recunoaștere, înțelegere și creație ideatică a relațiilor între om și cer, cu podoabele sale, este relevant faptul că documentarea noastră a urmărit generarea unui proiect de idei pentru susţinerea unei tematici expoziţionale ambiţioase, nu neapărat o lămurire definitivă a problematicii acestei teme complexe.

Scopul proiectului nostru este de a readuce la lumină, în actualitate,  proiecția complexă asupra originilor, morfologiei, structurii cerului și a conexiunilor dintre pământ și cer în satul tradițional românesc, dintr-o perspectivă muzeală modernă, digitală, presupusă a atrage publicul tânăr, care are dreptul de a cunoaște, măcar în parte, valorile tezaurului de cunoștințe populare – știință populară (meteorologie populară , astronomie populară), personalizarea aparte a configurațiilor stelare specifice românești, asocierea lor cu povești și legende românești.

Proiectul în sine presupune o anumită dinamică a recuperării şi popularizării anumitor elemente aparţinând acestei tematici, aşa încât reportajele şi interviurile publicate pe site, la fel ca şi bibliografia reprezintă paşi importanţi în derularea proiectului. Atfel, materialele filmate ating problematica atât a miturilor de intemeiere a lumii, cu integrarea „vârstei de aur” (în sensul de „epocă”), precum şi aspecte deosebit de interesante legate de meteorologie populară şi metodica făuririi lucrurilor în societatea tradiţională ţinând seama de semnele naturii, elemente ce ţin nu atât de superstiţii, cât mai ales de observaţii atente asupra fenomenelor.

Pe parte bibliografică, cele mai importante surse sunt deja clasicele reprezentate de numele unor autori foarte cunoscuţi, precum Ion Otescu, Tudor Pamfile, Romulus Vulpescu şi Dimitrie Gusti.

Cercetarea făcută de Ion Otescu,  bazată pe informațiile transmise de învățători și preoți din toate regiunile țării, și publicată de acesta  în 1907 a reprezentat de departe cea mai bogată resursă. După doar 8 ani, în urma unui sondaj, Pamfile mai găsește doar jumătate din aceste constelații.

Cercetarea lui Dimitrie Gusti  în Drăguş, județul Brașov (1923), refăcută  de Cristina Ioana Suciu și publicată în teza de doctorat,  sub îndrumarea profesorului universitar doctor Florin Stănescu, nu mai găseşte aceste cunoştinţe și nici unul din informatorii din  1923. În schimb, în studiul de caz  efectuat în cadrul aceleiași teze de doctorat, în satul Loman (Munții Sebeșului) , sat de ciobani de generații, se cunoșteau 22 de constelații românești.

Profesorul Gavrilă Tomoioagă, director al Complexului astronomic Baia Mare în perioada 1986 – 1992 a publicat în plină perioadă comunistă o Hartă stelară cu denumirile românești ale constelațiilor în anul 1987.

Nu am folosit în proiectul nostru referințele profesorului Otescu la alte mitologii stelare, scopul nostru fiind de a expune  aspectul tradițional românesc al cerului înstelat.

****

Mitologia stelară populară românească

Considerată în ansamblu, mitologia stelară populară românească are TREI componente esențiale: una pastoral-agrară, ancestrală, de esență precreștină, în care cerul este văzut atât ca un ceas agrar, cât și ca o ”expoziție” de unelte agrare utilizate (expresie a activităților lucrative și recreative ale comunităților rurale din România DE ODINIOARĂ);  A DOUA  componentă, pe care am datat-o mai recent, o dată cu cucerirea Daciei de către romani, din care  o parte erau legionari creștini care încă își ascundeau crezul – corespunde creștinării spațiului geografic românesc și repoziționării pe bolta cerească a unor elemente creștine sau preluate din mitologia precreștină (înlocuind constelațiile mitologice politeiste și legendele lor, cu simboluri creștine, și apoi țesând legende despre noile proiectii pe cer)  şi vede cerul mai mult ca o biserică, constelațiile fiind asociate cu mituri teogonice și cosmogonice; A TREIA componentă, cea a originii poporului român, proiectează pe bolta cerească sinteza formării acestui popor (cucerirea Daciei de către romani) prin specificarea utilizării unor obiecte emblematice, adevărate simboluri,  reprezentate pe cer, prin proiectarea unor scene dramatice din această istorie a îngemănării dacilor cu romanii.

Cele trei componente se întrepătrund armonios și formează aspectul specific românesc al bolții înstelate, cu mituri și simboluri comune,  de remarcat fiind şi relativa unitate şi difuzare a conceptelor de mitizare, viziunea poporului român despre cer fiind relativ uniformă pe întreg teritoriul României.

Deși aparent de la Ion Otescu și Tudor Pamfile nu s-a mai ocupat nimeni de constelațiile tradiționale românești, interesul pentru ele a existat în tot acest timp.

Reeditări ale lucrărilor de referință :

Pamfile, T., Cerul și podoabele lui, București, Ed. Paideia, 2001

(http://www.scribd.com/doc/39673383/5-Cerul –  aici găsiți cartea)

Otescu, I., Credințele țăranului român despre cer și stele, București, Ed. Paideia, 2002

Otescu, I., Credințele țăranului român despre cer și stele, Buzău, Ed. Alpha, 2000

Redăm în continuare lista celor pe care i-am identificat noi că au tratat acest subiect, total , parțial sau  tangențial.

Romulus Vulcănescu –  Mitologie română, București, Ed. Academia, 1987

(http://it.scribd.com/doc/15483800/mitologie-romana-v1-romulus-vulcanescu – aici găsiți cartea)

Florin Stănescu – Sanctuare dacice. Analiză arheometrică și arheoastronomică, Ed. Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 1999

Arh.Silvia Păun – România-însemnele cerului, 1999, Editura tehnică

Prof.Univ.Dr. Florin Stănescu (Universitatea  ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia  ) –  Omul și aștrii. O privire ”antropo-astronomică”  ( http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_auash/annales_1/15.pdf  )

Cristina Ioana Suciu – Simboluri astrale în arheologie în spațiul carpato-danubiano-pontic. Aspecte etnoastronomice (teza de doctorat Universitatea  ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia  – 2010)

( www.uab.ro/upload/1096_suciu%20rez%20ro.pdf )

Profesor Erika Lucia Suhay –completare  Adrian Șonka – observatorul astronomic Amiral Urseanu

4.11.2009 – Constelațiile cerului la români – după cartea profesorului Ion Otescu – Credințele țăranului român despre cer și stele ( http://www.astro-urseanu.ro/constelatiile.html )

Andrei Dorian Gheorghe – SARM, Alastair McBeath – excelentă traducere în engleză după Ion Otescu – Credințele țăranului român despre cer și stele
(Romanian Peasants’ Beliefs In Stars & Sky
)

Dimitrie Olenici  -Etnoastronomia suceveană

www.astro.ro/Etnoastronomia_suceveana.pdf

Documentarea noastră, ca etapă în proiect, se încheie deocamdată aici. Urmează să prezentăm în rezumat concluziile ei pentru fiecare constelație în parte și apoi trecem la pregătirea expoziției.

Mircea Lițe – Manager proiect

Ovidiu Ignat – Responsabil tehnic proiect

Ciprian Crișan – Responsabil comunicare

2012 – CRT1 – CONSTELAȚII ROMÂNEȘTI TRADIȚIONALE: COMPONENTA ORIGINII POPORULUI ROMÂN

În lumina izvoarelor istorice și arheologice de până acum, lumea geto-dacă a avut o civilizație bine determinată, superioară altor popoare vecine, din afara lumii greco-romane și celtice. Istoricul got Iordanes, care i-a cunoscut pe daci în secolul al VI-lea consemna că „în timpul marelui preot Deceneu, dacii știau teoria celor 12 semne zodiacale, cum crește și scade orbita Lunii, cu cât globul de aur al Soarelui întrece globul pământesc, sub ce nume și sub ce semne cele 346 de stele trec de la răsărit la apus, eclipsele, rotația cerului, regulile prestabilite ale astrelor…”.

Dacii, organizați într-un stat centralizat, sub conducătorii Burebista și Decebal, aveau cărturarii lor, care se îndeletniceau cu diferite științe legate de nevoile vieții practice și religioase. Însă, la fel ca și în cazul altor popoare, doar vârfurile societății și preoții erau posesorii cunoștințelor astronomice, ținute ca un secret care se transmitea urmașilor pe cale orală, nedescoperindu-se până acum dovezi arheologice în acest sens.

Mărturiile cele mai pregnante ale astronomiei dacilor sunt sanctuarele de la Sarmisegetuza-Regia (Grădiștea Muncelului) în număr de trei, interpretate ca fiind un calendar propriu, necesar practicilor economice și religioase.

Marele Sanctuar circular și discul solar de la Sarmizegetusa Regia

Studiile mai multor cercetători arată că în afara funcției calendaristice, marele sanctuar de la Sarmisegetuza îndeplinea funcții multiple:

– permitea calcularea „Anului Lumii Dacic” ( anul dacic conține 364 de zile iar pentru a face armonizarea calendarului cu anul tropic, dacii făceau corecția la fiecare doi ani de 2,48 zile astfel că anul dacic și anul tropic începeau în aceeași zi. Deși aparent imprecis, anul dacic s-a dovedit a fi unul dintre cele mai simple și exacte calendare pentru acele vremuri);

– astronomii daci au pus în evidență cu ajutorul sanctuarului perioada de 18,66 ani a mișcării retrograde a liniei nodurilor lunare (foarte aproape de valoarea reală de 18,61 ani)

– e foarte probabil că sanctuarul dacic îndeplinea și o funcție de PLANETARIU!!! : Soarele este Absida Centrală, Mercur este cercul numărul 3 din stâlpi de lemn în număr de 84 de piese (perioada de revoluție a planetei Mercur este de 88 de zile), Venus este cercul al doilea din stâlpi de piatră în număr de 210 piese (revoluția planetei Venus are loc în aproximativ 225 de zile), iar Pământul este cercul numărul 1 exterior din piatră.

– sanctuarul marca zilele importante de peste an legate de religie, agricultură, păstorit, etc.: sărbătorile aveau ca punct de referință începutul anului dacic la solstițiul de iarnă şi în funcţie de această dată se numărau 104 zile, 210, 84, 34 sau combinaţii ale acestora.De asemenea erau indicate solstiţiile şi echinocţiile.

– o altă funcție importantă a Marelui Sanctuar Circular ar putea fi cea profetică: numerele conţinute în stâlpi, pietre combinate între ele în diverse variante dau diferite alte numere care pot reprezenta ani fatidici pentru istoria dacilor (până acum nu s-a găsit un an de referinţă sigur pentru a putea calcula anii ulteriori).

Sanctuarul de la Grădiștea Muncelului nu este cu siguranță singular. Există indicii cu privire la existența unui asemenea „complex astronomic” și pe vârful Igniș din Munții Gutâi (în Maramureșul dacilor liberi). Rămâne ca o cercetare pluridisciplinară în mai multe locații să scoată la suprafață aceste oaze de „cunoștințe astronomice”.

Am considerat necesar acest preambul pentru a sublinia faptul că, la scurt timp de la publicarea de către Ptolemeu în cartea sa „Almagest” a listei cu cele 48 de constelații, dacii deja dețineau solide cunoștințe astronomice.

Poporul român, la începutul formării sale, a fost un popor de agricultori și păstori, care pentru orientarea în timp și spațiu au avut nevoie de cerul înstelat. Au urmărit aștrii și și-au format un o reprezentare proprie a cerului.

Luptele daco-romane și-au lăsat și ele amprenta pe cerul românesc. Astfel, din punct de vedere istoric, țăranul român asociază Carul Mare cu carul în care au fost duși la Roma prizonierii daci. Carul Mic a fost folosit în același scop în cazul nobililor daci.

Calea Lactee – Brațul lui Orion

Drumul prizonierilor daci a fost identificat pe cer ca fiind Calea Lactee (dispunerea galaxiei pe cerul de vară indică o posibilă direcție a robilor daci), iar constelația Săgetătorul  este numită Arcașul, considerat a fi un războinic roman.

Identificare ”arcaș roman” în constelația Săgetătorul

O altă constelație cu rezonanță istorică pare a fi Gemenii (redusă în accepțiunea românilor doar la cele două stele principale din constelație, Castor și Polux), identificată în persoanele celor doi frați Romulus și Remus. Steaua Alcor din Ursa Major este asociată în viziunea populară a românilor asupra cerului cu cățelușa împăratului Traian, Paloschita.

Romulus, Remus și Lupoaica – Roma – Muzeul Capitoliului

Această componentă protoistorică a viziunii românești asupra boltei cerești e cea mai săracă în constelații dar aceste constelații marchează momente importante din istoria de acum 2000 de ani a poporului român.

Surse:  Otescu, I., Credințele țăranului român despre cer și stele, București, Ed. Paideia,2002

Pamfile, T., Cerul și podoabele lui, București, Ed. Paideia, 2001

Stănescu, F., Sanctuare dacice. Analiză arheometrică și arheoastronomică, Ed. Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 1999

            www.dacii.ro

Ovidiu Ignat

Responsabil tehnic proiect

2012 – CRT1 – CONSTELAȚII ROMÂNEȘTI TRADIȚIONALE: COMPONENTA ANCESTRALĂ A VIZIUNII POPULARE ROMÂNEȘTI ASUPRA CONSTELAȚIILOR

”Țăranii consideră stelele și constelațiunile numai după cum răsar ele, după cum sunt ele pe cer, de cuseară, la miezul nopții și în zori, în timpul Iunie-Septembrie, și mai ales Iulie și August , toiul muncilor agricole.  Numai ciobanii mai țin socoteala și de restul anului, iar stelele pe care le au ciobanii mai mult în vedere , ceilalți tărani le numesc stele ale ciobanului.    ” (Ion Otescu – profesor : Credințele țăranului român despre cer și stele – ședința de la 28 martie 1907, Analele Academiei Române, Tom XXIX, memoriile Secțiunii Literare, p.426-510)

Identitatea bolții cerești românești spune mai multe despre poporul român decât tomuri de cărți. Găsim aici influențe grecești, romane, dar și aspecte unice specifice poporului român, popor creștin de origine daco-romană, format din agricultori și păstori.  Componenta  pastoral-agrară este una ancestrală, de esență precreștină , în care cerul este văzut atât ca un ceas nocturn  și calendar anual pastoral-agrar,cât și ca o ”expoziție” de unelte agrare utilizate (expresie a activităților lucrative și recreative ale comunităților rurale ) în care –  aspect rar-  constelațiile seamănă cu obiectul descris .

Componenta pastoral agrară a fost cea aleasă de noi pentru ilustrarea cerului românesc pe Stellarium în cadrul acestui proiect – am ales de aici 7 constelații, din celelalte două componente am ales câte o constelație reprezentativă (Tronul lui  Dumnezeu – constelații creștine,  Carul mare – originea poporului român) . Motivul pentru această alegere a fost faptul că cele pastoral-agrare ar putea fi considerate ca  specifice poporului român , ar putea fi mai vechi decât celelalte, și credem noi că sunt mai reprezentative pentru un popor pașnic de agricultori și păstori.  Profesorul Ion Ottescu spune  : ”Și după cum cei vechi și-au pus episoade din miturile lor în cer, așa făcu și Românul cu originea lui în Dacia, punând în cele două Care, în Paloșchița, în Romul și Rem, în arcașul răsboinic Roman, amintiri ale acestei origini, despre care amintiri vom mai vedea încă și alte exemple, când vom vorbi de Calea Laptelui. Apoi pentru că acestea , în definitiv, erau puține, mai recurse și la noua lui religie (nn. – creștinismul) ; iar pentru a umple golurile, ce tot mai rămaseră, le umplu cu agricultura lui, pe care o puse în cer. Acesta e desigur mersul istoric în care s-a format cerul românesc, și care explică de ce în el se vede Cruce, Toacă, Mănăstire, Plug, Coasă, Seceră ș.a., alături cu reamintiri despre Traian și Dacia, și alături cu unele din vechile denumiri păgâne.” (Credințele țăranului român despre cer și stele – ședința de la 28 martie 1907, Analele Academiei Române, Tom XXIX, memoriile Secțiunii Literare, p.426-510)

Dăm în continuare lista celor 9 constelații alese de noi pentru expoziția digitală ”Constelații românești tradiționale”:

1. Carul mare(Ursa Major) – carul cu care împăratul Traian a dus prizonierii daci la Roma (  componenta  a originii poporului român ), aici Carul Omului din Legenda cerului.

Nicolae Grigorescu(1838-1907) – Carul cu boi, (sursa – http://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Ox-drawn_carts_by_Nicolae_Grigorescu)

Reprezentare artistică a constelației în programul Stellarium.(Pe măsură ce reprezentările artistice ale celorlalte constelații vor fi realizate, le vom prezenta și pe acestea , urmând a le prezenta pe toate cu ocazia inaugurării expoziției digitale.)

2. Scaunul (tronul) lui Dumnezeu sau Mânăstirea (Casiopeia)

Constelația Cassiopeia, așa cum apare identificată sub forma ”tronului ceresc”. De remarcat că această ipostază este cel mai bine vizibilă iarna.

Nicolae Grigorescu (1838-1907) – Frescă (1857) – Mânăstirea Zamfira

Nicolae Grigorescu (1838-1907) ”Sfânta Treime” – Pictură murală în pronaos la Mănăstirea Agapia– Foto: Gabriel Todica (Sursa: wikimedia.org)

 

3. Ciobanul cu oile (Lira)

Grupul ”Ciobanul cu oile” din Constelația Lira

Nicolae Grigorescu (1838-1907) – Ciobanaș cu turma de oi

4. Fata de împărat cu cobilița (Vulturul)

”Fata de împărat cu cobiliță” identificată în constelația Vulturul

Nicolae Grigorescu(1838-1907) – Fata cu cobilița

5. Coasa (Cepheus)

”Coasa” identificată în constelația Cepheus

Camil Ressu (1880-1962) – Cosași odihnindu-se

6. Puțul cu jgheab (Pegasus  + Andromeda)

Puțul cu jgheab – identificat într-un context ce combină Pegasus cu Andromeda

Ștefan Luchian (1868 -1916) – La fântână

7. Capra cu trei iezi (Auriga )

”Capra cu trei iezi” este identificată în Auriga

Timbru emis de Poşta Română – tema: capra (în obiceiuri de iarnă). Grafică de Mihai Mănescu. Valoare 50 bani.

8. Hora sau Casa cu ogradă (Corona Borealis )

”Hora” sau ”Casa cu ogradă” așa cum este identificată constelaţia Corona Borealis.

Nicolae Grigorescu (1838-1907) – Hora

Nicolae Grigorescu (1838-1907) – Casa cu ogradă

9. Cloșca cu pui (Pleiade)

Cloşca cu pui – identificare în Pleiade

Tezaurul de la Pietroasa, aşa numita „Cloşcă cu puii de aur”, tezaur arheologic de origine germanică, descoperit în judeţul Buzău

Aceste constelații vor fi prezentate în cadrul expoziției digitale.

Un aspect interesant al cerului românesc este faptul că găsim Constelația Orion subîmpărțită în componenta pastoral- agrară în următoarele trei constelații noi:

Rarița sau Plugul sau Grebla –

–  RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl.art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de LauraGellner

– GRÉBLĂ ~e f. Unealtă agricolă manuală constând dintr-o bară cu dinți de metal sau de lemn, fixată într-o coadă lungă de lemn și folosită pentru a aduna ceva (paie, fân, gunoaie etc.) de pe o suprafață sau pentru a nivela pământul arat sau săpat. ◊ ~ mecanică mașină agricolă pentru strânsul cerealelor cosite. /<bulg. greblo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco |

Rarița sau Plugul sau Grebla – „fragmentare” în variantă a constelaţiei Orion

Sfredelul mare sau Spițelnicul mare  

 -SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de RACAI

– SPIȚÉLNIC ~ce n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a monta spițele. /spiță + suf. ~elnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco |

Sfredelul mare sau Spițelnicul mare – variantă de fragmentare a constelaţiei Orion.

Secera

–  SÉCERĂ, seceri, s. f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriș (1). [Var.: (pop.) sécere s. f.] – Lat. sicilis.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de dante |

Secera – variantă de fragmentare a constelaţiei Orion

Legenda cerului (http://planetariubm.wordpress.com/2012/06/08/din-istoria-planetariului-baia-mare-legenda-cerului-instelat-spusa-de-gavrila-tomoiaga/ ) – creștină în ansamblul ei – ilustrează modul in care au ajuns uneltele pe cer.

Într-o notă de subsol, profesorul  Ion Otescu remarcă lipsa sapei din inventarul uneltelor agricole simbolizate pe cerul românesc, sapă folosită la prășitul porumbului  – des cultivat înainte ( vezi  reportaj Ciobanul Astronom). Una din explicațiile posibile este  că sapa ar fi putut fi inventată după ce românii și-au fixat constelațiile pe cer.(nn. – mileniul 3 î.e.n. – Egipt – http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_cronologic%C4%83_a_inven%C8%9Biilor#Mileniul_al_VIII-lea_.C3.AE.Hr.). O altă explicație posibilă  – nu seamănă cu nici  o configurație stelara;  țăranul nu putea proiecta unelte pe cer care nu seamănau cu configurațiile stelare.

Fotografiile au fost publicate în conformitate cu http://www.legi-internet.ro/lgdraut.htm, legea nr.8/1996 privind drepturile de autor, drepturile conexe și sunt de domeniul public.

Surse : commons.wikipedia.org, ro.wikipedia.org/wiki

Informații din : Ion Otescu – Credințele țăranului român despre  cer și stele ; Tudor Pamfile – Cerul și podoabele lui (http://www.scribd.com/doc/39673383/5-Cerul)

*****

Mircea Lițe

Manager proiect

2012 – CRT1 – PROIECTUL CONSTELAȚII ROMÂNEȘTI: DOCUMENTARE ÎN ȚARA POVEȘTILOR LA MUZEUL ASTRA DIN SIBIU

Proiectul Constelații Românești Tradiționale, inițiat de către Muzeul de Mineralogie Baia Mare (Planetariul Baia Mare), Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare și Asociația „Arta Educației”, proiect finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național are multiple valențe științifice, culturale, educaționale, dorind să evidențieze dintr-o perspectivă muzeală originală valoarea și importanța tezaurului de cunoștințe populare – a căror transmisiune orală a fost oarecum estompată de întâmplările și evoluțiile economice și social politice ale secolului al XX-lea.

Întrucât majoritatea studiilor publicate, de încredere, care pot constitui bibliografia și punctul de plecare al proiectului nostru au referința începutului secolului vitezei, pentru a confirma intenția că nu dorim să reinventăm roata, am dorit să menționăm în cadrul proiectului inițiative similare realizate de alte instituții sau asociații și – inevitabil – am ajuns la cel mai important muzeu al civilizației populare românești tradiționale, Muzeul ASTRA din Sibiu (www.muzeulastra.ro).

Ciprian Crisan
Responsabil comunicare proiect
Constelații Românești Tradiționale